• În ziua de azi, într-o parte a clădirii funcționează o cârciumă, iar celelalte părți sunt utilizate ca și locuințe.

  • Clădirea în forma literei „L”, cu nivel de parter înălțat și cu subsol, este înconjurată de un postament înalt, pe care se află ferestre de subsol. Fațada dinspre stradă este dominată de pilaștri cu capitel și bază.

  • Clădirea dreptunghiulară, cu un singur nivel își datorează unicitatea unui balcon cu stâlpi, situat pe trei părți ale clădirii, din care, parcul poate fi admirat în orice anotimp.

  • Cetatea s-a restaurat în perioada 1975-1981. În prezent, în cetate funcționează un restaurant cu specific medieval și tot aici se poate observa o expoziție de arme. Dealul este împădurit și amenajat cu alei.

     

  • Mijlocul clădirii regulate, dreptunghiulare este articulată de pridvorul cu geamuri. Accesul în pridvor se face prin partea stângă, intrarea în subsol aflându-se la mijloc. Fațadele sunt aproape simetrice, fațada principală conține câte o fereastră care articulează marginile pridvorul.

  • Până în toamna anului 2006, adică momentul restituirii castelului proprietarilor inițiali, în clădire a funcționat școala generală a localității Hodod, care după restituire, s-a mutat într-o clădire nouă. Încă înainte de restituire, în vara anului 2006, proprietarul renovează parțial acoperișul castelului și drenează apa din jurul clădirii, dar fiindcă nu a finalizat lucrările de reparație, clădirea prezintă și azi, în mai multe locuri, infiltrații de apă.

  • Castelul a fost construit la dorința lui Bethlen Miklós, între anii 1667-1683. Pe vremuri, clădirea era apărată de un zid de piatră, 5 bastioane și un șanț de apărare cu apă. În anul 1719 aici s-a căsătorit fiica lui Bethlen Miklós, Ágnes, cu baronul Kemény Zsigmond. În anul 1856 castelul a devenit proprietatea familiei Bruckenthal. Baronul a renovat clădirea și a înființat o școală de agricultură aici.

  • După elementele arhitecturale simple și puține și structura conacului, data construcției conacului ar putea fi plasată în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Construcția și mobilarea conacului se leagă deja de numele lui Albert Petrichevich-Horváth, care datorită loialității lui față de Curtea de la Viena, între anii 1840–60 și-a construit o carieră strălucită în administrație.