Prima clădire a castelului a fost comandat de către Bethlen Farkas (1505–1552) în anul 1545. Despre această construcţie a lui Bethlen Farkas ne stă mărturie, printre altele, o inscripţie comemorativă, păstrată până în zilele noastre. Pe baza inventarului din anul 1711 se poate afirma că acest edificiu era un palat renascentist cu etaj, decorat cu ancadramente tipice perioadei respective.
Construită din piatră și cărămidă, cu acoperiș piramidal cu 6 laturi, din țiglă, conacul dispune de un subsol parțial. Fațada este ornată cu chenar de fereastră, discret, din tencuială.
Scândurile cu ornamente stuc, care jucau rolul unui tavan, s-au deteriorat, motiv pentru care azi se observă o replică a acestui tavan. Deasupra pridvorului se află un fronton în stil baroc, tot o copie a originalului care s-a prăbușit. Fațada este ornată cu decorații de stucătură.
La momentul construcției, conacul s-a prezentat ca o clădire cu două ori trei nuclee cu axa pidvor și bucătărie. În partea dreaptă a pidvorului (primul palat), la poarta curții și pe partea zidului de protecție a Bisericii Luterane, patronate de proprietari, se afla sufrageria și Casa Domnului, pe cealaltă parte aflându-se casa femeilor și a fetelor, de unde scările duceau spre grădina de flori.
Castelul care se află azi în această localitate are un plan în formă de dreptunghi, un singur nivel (parter), acoperiș de tip șold cu țiglă, și a fost ridicată prin reconstruirea castelului Gyulaffy la începutul secolului al XIX-lea, de către familia Apor. Nu demult casa a fost înapoiată moștenitorilor familiei Apor, care plănuiesc acum să creeze un obiectiv turistic.
Conacul a fost restaurat în anul 2005 în vederea amenajării camerei meoriale ale lui Kazinczy Ferenc, înnoitor de limbă și cea a cântărețului Fráter Lóránd „căpitanul muzician”. În 2008, în incinta conacului s-a amenajat camera memorială a lui Csiha Kálmán, episcopul reformat care a fost sclav pe timpul comunismului. În camerele neutilizate s-a amenajat un muzeu de istorie locală.
Ruinele castelului renascentist Martinuzzi se găsesc la câteva sute metri de biserica reformată a satului Vințu de Jos, pe o mică înălțătură la confluența râurilor Mureș și Pianu. Pe locul lor se afla o mănăstire înființată de ordinul Dominican. Când orașul agrar, Vințu de Jos, a devenit proprietatea episcopului Martinuzzi György, dregător al Transilvaniei, acesta a inițiat demolarea mănăstirii, respectiv construirea unui castel din materialul obținut din demolare.
Conacul a fost construit în stil neoclasic și conține și subsol. Clădirea este extinsă cu un pridvor, a cărei fațadă posterioară este accentuată de două rezalite de colț, între care se obsrvă o terasă deschisă.
inginer constructor
