• Castelul Kemény-Bánffy din Luncani, judeţul Cluj, a fost construit pe domeniul aflat inițial, conform unui document din 1268, în posesia familiei Gerendi. În forma sa actuală castelul Kemény-Bánffy dispune de 44 de camere.

  • Castelul este o clădire cu un singur etaj, cu un acoperiș imens aflat pe fațada principală. Clădirea are o intrare cu arcade, decorată cu patru semi-coloane toscane, care poate fi accesată printr-un șir de scări simple. Ușa cu închidere semicirculară este flancată de ferestre mari, semicirculare. Deasupra porticului s-a construit un atic, probabil odinioară aici era amplasat blazonul familiei.

  • În 1939, castelul a ajuns în posesia medicului Adam Iancu din Curtici, care a defrișat 10 hectare din parcul din jurul edificiului. Din 1968, parcul cu cele 17 hectare rămase, este declarat parc dendrologic, aici găsindu-se specii ca Arborele padogelor (Gingko biloba).

  • Predecesorul castelului este conacul András din secolul al XV-lea, primul corp fiind construit în 1450. Reședința nobiliară a fost modificată și reconstruită de mai multe ori în secolele XVI-XVII. Una dintre aceste lucrări a fost făcută de Lázár János, atestată de o placă care datează din 1532. Conform tradiției, Bethlen Gábor și-a petrecut copilăria în acea clădire.

  • Benedek Elek a decis să cumpere înapoi terenurile pe care părinții săi le-au vândut pentru a îi putea oferi o educație. Apoi, pe moșia de douăsprezece hectare, răscupărată bucată cu bucată (în 1896), a început construirea conacului pe care și l-a imaginat cu ani înainte. Casa a fost proiectată de o rudă a soției sale, de arhitectul Poldesz Richárd, în așa fel încât aceasta să fie potrivită cazării familiei, a nepoților, a familiei și a oaspeților.

  • Luând în considerare planimetria clădirii se poate preciza că acesta aparține conacilor secuiești construite în secolul al XVII-lea. Forma în plan dreptunghiulară reflectă efectul arhitecturii populare. Conacul, al cărui tindă este prevăzută cu subsol, este compus din mai multe încăperi, o sufragerie, camere de dormit, bucătărie și camere conexe.

  • Cetatea care se află azi la Gilău cel mai probabil a fost construită în secolul al XV-lea. Castelanul acesteia se menționează pentru prima dată într-un document din 1439.

  • În a doua jumătate a sec. XVII, în locul clădirii inițiale, familia a construit un castel în stil baroc. Clădirea cu forma în plan dreptunghiulară este etajată, cu fațadă în stil baroc. La parter, fațada principală este accentuată de arcade mari, iar la etaj de patru goluri cu trei laturi, care amintesc de camerele hexagonale din turn. Tot la aceasta face referire și bariera cu șase laturi, care iese în evidență din structura acoperișului.