Bazele castelului construit în stil renascentist au fost puse în secolul al XV-lea de către fiul lui Bethlen Miklós, Márk. Clădirea și bastionul circular cu un şir de basoreliefuri reprezentând arcaşii a fost construită în jurul unei curți de plan pătrat. O scară deschisă cu balustradă duce spre intrarea principală de la etaj. Castelul este unul dintre cei mai frumoși exemplari ai arhitecturii de locuire şi de apărare renascentiste din Transilvania, completate de vechile elemente gotice, mai ales de la capelă.
Conacul cu forma în plan dreptunghiulară, cu acoperiș în patru ape are nivelul parterului înălțat. Fațada clădirii este dominată de rezalitul din partea dreaptă, din a cărui două ferestre mari, una s-a transformat în ușă. În partea stângă, colțul clădirii imită un turn.
Conacul Lészai se află în spatele unor arbuști masive și nu mai are nici o ușă și nici un geam care se închide. În spatele intrării principale se poate observa o deschidere boltită. Clădirea utilizată ca și casă de cultură, apoi școală, a fost restituită moștenitorului familiei Lészai.
Conacul Biális, rămas nelocuit, a ajuns în proprietatea comunei și probabil prin împroprietărirea moştenitorilor, casa de locuit s-a transformat în Primărie. În timpul celor două Războaie Mondiale a fost folosit ca vestiar al armatei. Azi, în clădire se află sediul poştei și al Asociației de Composesorat. Consiliul local planifică reabilitarea clădirii.
În noaptea de 30 spre 31 iulie 1849, în această clădire și-a petrecut ultima noapte poetul Petőfi Sándor, care și-a dat viața în bătălia de la Albești. El a sosit în compania lui Zeyk Domokos, însoțit de generalul Bem, și a fost oaspetele proprietarului de atunci, Varga Zsigmond.
Aici s-a născut și a decedat baronul Andor Jósika (1851-1900), castelul revenindu-i celui de-al doilea fiu al său, baronul Gábor Jósika (VI.) (1878-1945). Pe timpul domniei sale, în anul 1912, în cursul lucrărilor de plantare, în grădina castelului s-a dezvelit incidental un cimitir de înhumație.
După naționalizare, în castel a funcționat o școală specială, apoi un orfelinat. În anul 2003, Biserica Greco-Catolică a solicitat restituirea clădirii, astfel în ziua de azi, castelul găzduiește călugări. Noii proprietari i-au oferit clădirii un acoperiș nesemnificativ de tablă.
Nagy István, strănepotul lui Székely Dénes a încercat să restabilească aspectul original al conacului, utilizându-l ca și casă de vară. În prezent, acest conac se folosește ca pensiune.
istoric de artă
