• După o înregistrare din 1748, pe locul castelului actual se afla un conac, această clădire fiind probabil predecesorul castelului actual. Castelul Tholdalgi a fost construit în anii 1890 în stil clasicist. Constructorul castelului cu mansardă şi cu faţada cu coloane a fost Zsigmond Toldalagi I. (1766–1847). Aici a născut şi fiica cea mare a proprietarului, Katalin (1800–1860) şi unul dintre fiii săi, Mihály VII. (1817–1876).

  • În vara anului 2010 Primăria din Săcueni a semnat un contract cu Fundația Sfântul Francisc din Deva, în care Primăria concesiona castelul în favoarea Fundației, pe o perioadă de 49 ani, cu condiția ca acesta să renoveze și să întrețină clădirea în care va funcționa un cămin de copii.

  • Odinioară, conacul era înconjurat de un gard de cărămidă, cu tencuială albă, de fiecare parte a porții aflându-se câte un loc pentru ședere. În partea sudică a proprietății se află conacul, construit din lemn, în prezent acoperit cu țiglă. Clădirea are două intrări, intrarea pe ușa principală se face prin porticul din lemn, cu vedere spre sud, iar cealaltă intrare se află în partea vestică.

  • În 1860, conform lui Orban Balazs: „a fost un castel voluminos și fortificat, care în prezent, se află parțial în ruine, o parte a acestuia fiind modificat”. În anii 1870, la ordinul lui Máriaffy Albert, castelul s-a modificat, lucrările de construcție fiind executate de maistrul zidar Soós Pál (1843-1910) din Târgu Mureș.

  • Nu s-au păstrat date cu privire la primele faze ale construcției clădirii cu trei nivele, construită în 1689, dar se știe că aspectul de azi l-a primit în urma modificărilor anterioare. În prezent, în castel funcționează o școală.

  • Clădirea cu forma de U în plan, etajată, cu aripi scurte are puține elemente decorative. Un element decorativ important de menționat îl constituie zidul aticului, astăzi pictat în culorile naționale românești, care inițial păstra blazonul familiei.

  • În 1949 castelul a fost naționalizat, iar familia a fost evacuată din clădire. După aceasta, castelul a găzduit sediul  Gospodăriei Agricole de Stat, apoi casa de vară a Federației Sindicale, după care în clădire a funcționat un orfelinat, o școală, cât și sanatoriu și spital de boli mintale. În anul 2005, familia Mikes a solicitat restituirea domeniului, după care s-a efectuat construirea ansamblului de clădiri și renovarea parcului. În prezent, una dintre clădiri găzduiește un hotel.

     

  • În noaptea de 30 spre 31 iulie 1849, în această clădire și-a petrecut ultima noapte poetul Petőfi Sándor, care și-a dat viața în bătălia de la Albești. El a sosit în compania lui Zeyk Domokos, însoțit de generalul Bem, și a fost oaspetele proprietarului de atunci, Varga Zsigmond.