• Clădirea dreptunghiulară, construită din piatră și cărămidă, este perpedinculară pe stradă. Conacul are cinci încăperi și un pridvor.

  • Clădirea cu forma în plan dreptunghiulară, cu acoperiș în două ape inițial avea un portic cu arcade. Partea din dreapta porticului a fost construit de Fráter Lóránd. Acestea încă sunt vizibile într-o fotografie din 1930.

  • Castelul are o formă de pătrat, neregulat, cu circa 30m lungime a laturilor și cu câte un turn rotund la fiecare colț al clădirii. Dintre acestea, turnul din sud-vest s-a păstrat până la crenel, fiind restaurat în secolul al XIX-lea, turnul sud-estic se află în ruine, păstrându-se până la primul nivel, iar celelalte turnuri pot fi deduse doar prin inegalitățile suprafeței de teren.

  • Contele Teleki Géza a construit un castel frumos, la care aparținea și un parc mare. Ultimul proprietar al conacului a fost prim-ministrul contele Teleki Pál, care l-a utilizat și pentru vânătoare.

  • Ruinele castelului renascentist Martinuzzi se găsesc la câteva sute metri de biserica reformată a satului Vințu de Jos, pe o mică înălțătură la confluența râurilor Mureș și Pianu. Pe locul lor se afla o mănăstire înființată de ordinul Dominican. Când orașul agrar, Vințu de Jos, a devenit proprietatea episcopului Martinuzzi György, dregător al Transilvaniei, acesta a inițiat demolarea mănăstirii, respectiv construirea unui castel din materialul obținut din demolare.

  • La sfârșitul celui de-al Doile Război Mondial, castelul a fost incendiat de nemții aflați în retragere. De atunci castelul a intrat în degradare, pe acesta efectuându-se doar niște lucrări mici de conservare.

  • Conacul și-a căpătat forma sa de astăzi după mai multe serii de reconstrucții. Aceste transformări au rezultat, din păcate, în pierderea caracterului său ornamentat de dinainte. Prima dată a fost adăugat clădirii un nou acoperiș mansardat cu acoperiș dublu, iar mai târziu tot la această parte a clădirii a fost adaugată o întreagă anexă în partea de nord-est a conacului. Mai mult, s-a construit și o altă anexă modernă la partea din spate a clădirii originale, care este complet diferită în cea ce privește stilul său de clădirea originală.

  • După perioada campaniei militare mongole, Brâncovenești a devenit proprietatea neamului Tomaj, respectiv al familiei descendente Losonci. Conform documentelor din acea perioadă, Brâncovenești deja făcuse parte din moșia lor în 1319. De la ei, castelul a fost moștenit de strămoșii familiei Losonci Bánffy, care au domnit timp de un secol și jumate. În 1467, familia a luat parte în rebeliunea împotriva regelui Mátyás și drept consecință au pierdut proprietatea, iar regele a dăruit castelul viteazului Ongor János, o rudă de-al lui din județul Hunyad (Hunedoara).