Castelul a fost construit în secolul al XIX-lea în stil eclectic, în mijlocul unui parc uriaş. Este o clădire în formă de L. În epoca sa de glorie, moşia a fost înconjurată de un parc întins de vânătoare. Constructorul a fost contele Kálmán Tisza, iar în anii 1900 proprietatea a devenit moşia centrală a familiei Tisza.
Conacul cu două etaje cu pridvor a fost construit din cărămidă. Pe frontonul triunghular se vede data de 1918. Acoperișul în două ape țeșit este acoperit cu țiglă. Nimeni nu locuiește aici, proprietarii îl folosesc ca și casă de vacanță.
Moșia din Ozun a fost din secolul al XV-lea în proprietatea familiei Béldi, iar tot în acest secol s-a construit și un conac pe proprietate. Până la naționalizarea din 1949 castelul se afla în proprietatea contesei Mikes Kelemenné Béldi Emma. După naționalizare, clădirea a fost transformată și folosită drept sediu pentru diverse întreprinderi. Familia Mikes a redobândit clădirea în 2004, în urma unui proces.
Din porticul aflat pe partea de vest a clădirii, se poate intra într-un hol închis, din care se deschide o sală de mese spațioasă. În partea de sud se găsesc două dormitoare, și în afară de acestea, restul încăperilor au și subsol.
Ansamblul, care după elementele stilului baroc trebuie să fi fost construit în secolul al XVIII-lea, este înconjurat de un parc mare, amenajat cu terase suprapuse. Nu se știe cu exactitate cine a fost constructorul, cert este însă că în secolul al XIX-lea domeniul a aparținut familiei contelui Rhédey, iar în urma căsătoriei contesei Stefánia Rhédey cu baronul István Wesselényi în 1859, domeniul a intrat în posesia familiei Wesselényi.
Cetatea a fost atestată pentru prima dată documentar în 1456, dar cel mai probabil cetatea de piatră datează din secolul al XIV-lea. Istoria clădirii este strâns legată de localitatea Făgăraș amintită în 1428. Cetatea din Făgăraș era cea mai mare din provincie, iar istoria regiunii s-a legat de această cetate care domina împrejurimile.
După naționalizare, castelul a fost golit, iar în 1950 a fost transformat în sanatoriu TBC, care a funcționat până în toamna anului 2006. Pereții exteriori încă păstrează blazonul familiei. În partea dreaptă a castelului se află un bastion frumos ornat. Deasupra intrării spre scara spiralată ce duce în turn se poate citi anul 1904.
Inginer exper patrimoniu
