Conacul a fost construit în stil neoclasic și conține și subsol. Clădirea este extinsă cu un pridvor, a cărei fațadă posterioară este accentuată de două rezalite de colț, între care se obsrvă o terasă deschisă.
Castelul Teleki din Coltău a fost construit probabil pe vremea lui Maria Tereza, iar în 1821 clădirea construită în stil baroc a fost restaurată. Marele călător, contele Teleki Sándor, a fost cel mai cunoscut stăpân al castelului, care a obţinut clădirea de la părinţii lui, la vârsta de 25 de ani, în anul 1845.
Pe timpul domniei lui György Rákóczi al II-lea, s-a schimbat proprietarul castelului. Mai întâi a ajuns în posesia familiei Barcsai, iar mai târziu, după un proces îndelungat a devenit proprietatea familiei Bánffy (din Losoncz) . În anii 1667–1668, Dénes Bánffy a modernizat castelul.
La începutul anilor 1900, conacul cu un singur nivel, cu acoperiș în patru ape, învelit cu țiglă, era proprietatea contelui Zichy Jenő. Monumentul a fost reconstruit în conformitate cu noua funcție pe care o îndeplinește, astfel clădirea și-a pierdut eleganța de odinioară.
În anul 1595, satul Brănișca, castelul cu toate teritoriile sale a devenit proprietatea cancelarului Jósika István. A fost ridicat pe structura unei foste fortărețe militare din secolul al IV-lea și au fost aduse modificări de numeroase ori castelului: a fost proprietatea lui Bethlen Farkas, Martinuzzi György, a fost demolată de către Regina Izabella, iar ulterior castelul a fost reconstruit în anul 1590 în stil renascentist cu 4 bastioane de către Szalánczi László.
Degradarea totală a castelului a avut loc în anii de după schimbarea regimului. Acoperișul a cedat și s-a prăbușit, și niciun perete de susținere nu mai este întreg. O solicitare de restituire a clădirii și a unei părți din proprietate a fost depusă de către István Sándor, un moștenitor al familiei Kemény, care trăiește în Statele Unite.
Construcția castelului a fost începută în 1769 de către Sámuel Teleki. Aripa nordică a castelului a fost edificată între anii 1769–1770, iar construcţia aripei de sud a fost începută în 1773. Şantierul era condus de renumitul maistru târgumureşean de origine germană, Paul Schmidt.
Moștenitorii lui Gyula au decedat în perioada 1940-1944, astfel după naționalizare, restituirea conacului s-a solicitat de către un moștenitor al soției sale, care după ce a intrat în posesia acestuia, l-a și vândut. Noul proprietar a folosit clădirea ca și sediu al unei firme și ca spațiu de depozitare.
arhitect, sociolog
