Castelul Corvinilor, Hunedoara

  • Codul din lista monumentelor:
  • HD-II-m-A-03344
  • Adresă:
  • Hunedoara, str. Castelului nr. 1-3
  • datare:
  • Construit în sec. XIV, extins între 1440 – 1453, modificat între 1618 – 1620, restaurat în sec. XIX–XX.
  • stil:
  • gotică târzie
  • Formă de proprietate:
  • proprietate privată

Aspectul de azi al castelului se datorează lucrărilor de construcție, realizate în două etape: lucrările de construcție realizate la începutul secolului al XVII-lea de către Bethlen Gábor și cele realizate la mijlocul secolului de Bethlen Katalin.

Principele Gabriel Bethlen a transformat radical castelul și l-a fortificat, apoi a donat toată moșia nepotului dinspre fratele său, István Bethlen. După moartea lui István Bethlen, în 1632, pentru o perioadă scurtă, în castel trăia soția acestuia, Maria Széchy. În anul 1648 cetatea a ajuns în posesia doamnei Zólyomi Dávidné Bethlen Katalin. În 1685 o clădire a castelului servea drept „casă feruginoasă”, depozit de fier. După 1725 aici au fost amenajate oficiile de stat. Cetatea s-a utilizat în scop militar ultima oară în 1784, când majoritatea nobilimii a găsit aici protecție împotriva răscoalei lui Horea. În 1807, cu ocazia vizitării castelului de către Francisc I, acesta a ordonat renovarea castelului, însă aceste lucrări s-au încheiat în anul 1818, din cauza unui incendiu provocat de fulger. După război, în castel funcționau birourile oficiale, până când în 1854 catselul a fost distrus de un nou incendiu. În 1868, după campania lui Lajos Arányi de promovare a castelului, restaurarea castelului a început cu ajutorul unor donații. Inițial s-a construit pentru arhiducele Rudolf, în semn de recunoștință din partea națiunii maghiare. Lucrările de restaurare s-au condus mai întâi de către Schucz Ferenc, apoi, între 1870 și 1874 de către Steindi Imre. Ei au încercat să redea castelului stilul gotic, conform percepției din aceea perioadă. Unele părți au fost distruse, altele scoase în evidență (ulteriori,aceste modificări au fost corectare parțial). Steindl a creat forma actuală a acoperișului. Restaurarea științifică se leagă de numele lui Möller István (1907-1913). Din 1956 încoace, castelul a suferit nenumeroase lucrări de restaurare. Un pod de lemn susținut de patru stâlpi imenși face posibilă intrarea în castel prin trecerea peste șanțul larg și adânc, creat de Zalasd.

Castelul a fost construit de principele Bethlen, pe partea stângă a unui deal situat pe malul pârâului Zlaști. Odinioară pe acest teren se aflau depozitele, clădirile servitorilor și cotețele câinilor de vânătoare. Turnul porții s-a construit în anii 1440, anterior acesteia, intrarea se făcea pe partea opusă a curții, prin vechiul turn de poartă din colțul sudic al curții. Din turnul de poartă se deschide intrarea spre temniță. În partea vestică a castelului se extinde aripa de palat, care s-a construit în timpul domniei lui Ioan de Hunedoara. La parterul acesteia se află Sala Cavalerilor, pe a cărui perete se observă fresce din secolul al XVII-lea. La etaj se află, așa-numita Sala de Consiliu (Sala Dietei), a cărui nume relevă faptul că în timpul domniei lui Ioan de Hunedoara, în această sală s-au ținut cele mai importante dezbateri și discuții.

Bethlen a transformat fostul spațiu de apărare, aflat între turnul de poartă și aripa palatului, în „casa domniței”. Structura balconului aflat pe aripa palatului s-a construit prin utilizarea construcțiilor defensive. Pe partea estică a turnului de poartă, așa-denumita Casă de Aur este închisă de Turnul Buzdugan și de bastionul lui Ioan Corvin. În 1458, Szilágyi Erzsébet a dispus construirea loggiei Matia: primul edificiu renascentist care s-a păstrat în Transilvania. În aceasta se observă fresce contemporane în stil gotic (perioada târzie). La sud-vest de Casa de Aur s-a anexat capela. Inițial această capelă s-a construit între anii 1442-1446, însă principele Bethlen a modificat-o semnificativ: i-a mutat tavanul și a stabilit o conexiune cu Casa de Aur. Sub încăperea Casei de Aur și Capelă, principele Bethlen a construit o încăpere pentru tunuri. În partea sud-vestică a capelei, într-o curte mai mică se află fântâna castelului, care poartă o inscripție turcă din mijlocul secolului al XVI.-lea. Inscripția turcă cu litere arabe spune „Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”. Partea de est a castelului este formată din aripa Bethlen. Cu ocazia restaurării din secolul al XIX.-lea, arhiducele Rudolf a amenajat această aripă în scop personal. În interior se observă și azi lucrările de intervenție ale lui Steindl, printre care cea mai reprezentativă este loggia neogotică. În partea exterioară a aripii, la colțul dinspre nord-est, se află turnul „Hímes” (Pictat). În partea de sud se observă Bastionul Alb. Partea sud-vestică este așa-numita „Casa Domnitorului”, care a fost construită de Zólyomi Dávidné. Aripa Palatului este legată în interior, printr-o scară spirală, de Turnul Scării spirale, iar în exterior de Turnul Capistrano. Din Turnul Capistrano, printr-un pod mobil, se poate accesa Turnul Neboisa, aflat la 35 de metri depărtare. Numele sârb al acestui turn înseamnă „Nu te teme!”. Fortificația de cinci nivele, era un loc de refugiu,în cazul în care castelul era luat sub asediu.

Accesul în castel se face prin cumpărarea biletelor de intrare. În incinta castelului sunt expuse obiecte istorice, arheologice și etnografice.

Cum ajungeți aici?

Cum ajungeți aici?



Linkuri