Castelul Bánffy, Urmeniș

  • Codul din lista monumentelor:
  • BN-II-a-A-01724
  • Adresă:
  • Urmeniș nr. 206
  • datare:
  • sec. XVII

Pe timpul domniei lui György Rákóczi al II-lea, s-a schimbat proprietarul castelului. Mai întâi a ajuns în posesia familiei Barcsai, iar mai târziu, după un proces îndelungat a devenit proprietatea familiei Bánffy (din Losoncz) . În anii 1667–1668, Dénes Bánffy a modernizat castelul.

Localitatea Urmeniş se situează în judeţul Mureş, pe drumul care leagă Cluj Napoca de Reghin. Localitatea atestată în documente încă din secolul al XIV-lea, a intrat în 1638 în proprietatea principelui György Rákóczi I, care după ce şi-a amenajat aici centrul domeniului Urmeniş-Coroisânmartin, a hotărât construirea unui conac nou. Noua clădire etajată a fost construită între anii 1639–164, în locul unei clădiri vechi, cu un singur nivel şi cu prispă, construită din nuiele împletite. Arhitectul proiectant al clădirii şi șeful lucrărilor de construcţie a fost meşterul din Alba Iulia, Mátyás Fundáló, care a mai lucrat şi la construcţiile din Alba Iulia şi Sárospatak (Ungaria) ale principelui. Pe lângă arhitect, se mai amintesc și numele zidarilor, Simon şi János Kőműves, care proveneau din Bistriţa. Documentele contemporane relevă faptul că conacul a fost construit din cărămidă pe fundament de piatră, iar accesul între parter si etaj era asigurată de o scară din piatră, cu coloane. Încăperile parterului erau boltite, iar cele ale etajului avea tavane plate. Ferestrele de la parter aveau grilaj din fier forjat, iar clădirea era acoperită cu ţigle de tip „coadă de rândunică”. Lucrările de construcţii s-au terminat în anul 1641, documentele istorice ulterioare menţionează doar nişte lucrări de reparaţie mai mici şi construirea unor clădiri anexe. La sfârşitul anilor 1640, după proiectele meşterului din Dej, András Kőműves, lângă conac s-a construit o nouă casă de locuit. Această clădire a fost terminată în anul 1648.

Castelul se află în centrul satului, pe o parcelă lângă biserica reformată. Clădirea cu etaj are un plan dreptunghiular, este orientat spre est – vest și este prevăzut cu un acoperiş în patru ape. Castelul este amplasat paralel cu linia străzii, fiind despărţită de acesta de o grădină. Faţada sudică, dinspre curte, are o articulare din 11 axe, compuse la ambele niveluri din câte un şir de arcade cu închidere în formă de mâner de coş, flancate de câte o fereastră dreptunghiulară la ambele capete. Pe ambele niveluri , în spatele arcadelor, se află un coridor care duce spre casa scării, acoperită cu boltă semicilindrică, aflate în axa centrală a clădirii, respectiv oferă accesul în camere. La parter se observă nouă încăperi, prevăzute cu bolţi în cruce, respectiv semicilindrice cu penetraţii, iar la etaj cele opt încăperi sunt tăvănite.  Amenajarea spaţiului interior este simplă, azi fiind goală, într-o stare avansată de degradare. Mobila şi decoraţiile originale ale interioarelor au dispărut în întregime. La subsolul clădirii se află o pivniţă acoperită cu bolţi semicilindrice cu penetraţii. Faţadele castelului sunt amenajate identic: soclul înalt, placat cu piatră artificială, brâul median din tencuială şi cornişa profilată, înconjoară toată clădirea, iar colţurile faţadelor sunt marcate prin bosaje. Orizontal, faţadele sunt articulate cu ferestre dreptunghiulare aşezate între lesene, cu ancadramente baroce simple sau chenare ornamentale tencuite, cu colţurile superioare evazate. Aceste elemente arhitectonice împart faţada dinspre stradă în 15, respectiv, pe cele două faţade mai scurte în 4 axe. Pe latura estică a clădirii se observă intrarea spre pivniță. Dintre elementele sculptate trebuiesc menţionate pervazele ferestrelor de la etaj şi ancadramentul renascentist înzidit în secundar, la etajul clădirii, pe partea dreaptă a scării. Sub tencuiala actuală se pot observa fragmente de piatră cioplită, refolosite în zidăria de cărămidă. Tot din piatră s-a realizat și fundamentul clădirii, scara din faţa intrării principale cât și soclul stâlpilor de care se sprijină arcadele. La vest de castel, perpendicular faţă de axul acestuia, se află un hambar din cărămidă, cu plan dreptunghiular. Această clădire are un singur nivel cu subsol şi are un acoperiş în două ape. Intrarea se face printr-o uşă aflată în axa centrală a faţadei de vest cu şapte axe, deasupra căreia se află o mică prispă, susţinută de patru grinzi. Intrarea este flancată de câte trei fereastre înguste. Pe faţada sa sudică se află intrarea spre pivniță și o fereastră mare, cu închidere dreaptă, înzidită. Urmele unei ferestre înzidite mai pot fi observate și în axa centrală a faţadei vestice a clădirii. La fațada nordică a clădirii hambarului se anexează o încăpere construită ulterior, a cărui fronton este străpuns de două ferestre înguste care asigură aerisirea podului. Zidurile hambarului au fost consolidate pe partea superioară cu tiranţi metalici, iar în zona nivelului de călcare cu arcuri de descărcare. 

Cum ajungeți aici?

Cum ajungeți aici?



Linkuri