home 
HU  |  RO  
                                                                                                                                         
 

Castelul Stubenberg din Săcuieni

Prezentarea castelului

Istoria castelului

Istoria castelului Stubenberg se întinde până la secolul XV, când familia Zólyomi, care plasându-se foarte bine, a reuşit să-şi mărească proprietatea. În anul 1399 regele Sigismund donează domeniul Săcuenului familiei Zolyomi din Albiș. Din această perioadă localitatea Săcueni devine centrul economic al domeniului Zolyomi. În 1460 familia obține dreptul de a construi cetate. Este probabil, că în acel loc se afla o altă clădire, deoarece în aprobarea obţinută era vorba de fortificarea unei cetăţi mai vechi.

În anul 1634 Zolyomi David cade în disgrația principelui și Rakoczi Gyorgy confiscă domeniul din Săcueni, intrând în domeniile Principelui Transilvaniei. După căderea cetății Oradiei (1660) cetatea Săcueni devine bastionul vestic al principatului Transilvaniei.

Până în anul 1685 Săcueniul se află sub administraţia principatului transilvănean, după care a intrat sub efectul juridic regal. În consecință toată Valea Ierului s-a alăturat luptei de eliberare condusă de principel.

După înfrângerea luptei de eliberare stăpânii domeniului au devenit austrieci: J. Dietrichstein, consilier imperial a cărui fiu J. Dietrichstein Junior a înălțat în stil baroc biserica romano-catolică și aripa sudică a castelului din localitate între anii 1750-1760. Deasupra intrării princilape a bisericii, şi astăzi se vede încă blazonul familiei Dietrichstei.

Din 1830 domeniul intră în posesia grofilor Stubenberg care dezvoltă în continuare viața economică a localității. În acele vremuri, castelul a găzdiut birourile ofiţerilor şi a instanţei de judecători. Practic, de aici a fost operat întreaga proprietate.

În anul 1840 s-au finalizat lucrările la grânarul seniorial. In acest timp au aparţinut acestui domeniu satele: Valea lui Mihai, Albiş, Cherechiu, Olosig şi părţile semnificative ale marginii Cresturului.

În 1900 teritoriul total al domniilor a fost de 15.200 iugăre, din care 7000 ogor, 250 păşune, 4.300 pădure, 110 vie, 100 trestiiş şi 50 iugăre de grădină. A avut contele o vinificaţie, al cărui vin a fost al doilea cel mai căutat vin al anului 1862 din recolta proprie.

În câteva încăperi ai beciului de dedesubtul castelului s-au cultivat ciuperci. Printre altele s-au ocupat şi cu creşterea cailor, pe care anual le-au dus la Budapesta spre vânzare, şi la competiţii. Au crescut bovine, ovine, porcine, şi au mai avut în proprietate şi câteva heleşteie. În atelierele bine echipate ale domniei, au lucrat meşteşugari precum: forjari, lăcătuşi, mecanici, rotari, tăbăcari, curelari, tâmplari, dulgheri şi zidari.

În anii 1910-1912 se produce o ostilitate din partea salahorilor, care oricum avusese salariile foarte mici, cu introducerea unor maşinării, au vrut să le mai scadă din salarii. În final lucrătorii au ieşit „învingători”, deoarece domniile au renunţat la această idee.

Odată cu introducerea reformii agrage din anul 1921, din cele peste 12.000 de iugăre, mai mult de 7000 au fost împărţite între 280 de familii. Dintre aceste familii nu toţi au putut cultiva aceste pământuri, iar în urma legii din anul 1929 le-au vândut statului, unor bănci sau unor domnii cu proprietăţi mai mari.

În această perioadă a început statul așezarea oamenilor din Munții Maramureșului și din Munții Apuseni în această zonă. Acești oameni au putut cumpăra terenuri în mod preferențial.

Pe proprietățile rămase, agricultura se desfășorea într-un mod modern, cu două sute de muncirori. În afară de domeniul agriculturii, în anii treizeci, mai era o tipografie, un atelier de legătorie de cărți, cărămidărie, fabrică de oțet, și fabrică de alcool. Dezvoltarea nu s-a oprit nici în perioada interbelică, terenurile se prelucra cu tractoare, cu secerători și cu semănători.

În această perioadă aici se organizau concursuri de fotbal, de atletică, de tenis și concursuri hipice. Și varietatea activităților sportive dau dovadă de modernism. În afară de activitățile sportive, au înființat o casă de cultură, unde se organizau spectacole cu teme religioase, concerte corale, se organizau cercuri dramaturgice, la care au participat și invitați din Oradea, după cum srie anexa „Săcuieni” al ziarului „Margitta” din 11 octombrie, 1935.

În 26 februarie, 1946, s-a înființat și la Săcuieni comitetul de redistribuire a terenurilor, care în aceeasi dată noaptea, la prima lor întrunire au tratat înmpărțirea terenurilor contelui refugiat. În urma întrunirii s-a decis împîrțirea terenului de 12000 de iugăre în parcele de 1,8-2 hectare și împărțirea acestora familiilor din Săcuieni. 320 de familii au beneficiat de aceste pământuri.

În acel an, când s-au întors contesele Tereza și Elisabeta, au depus solicitarea de 50 de hectare de teren, însă pentru a primi aceste terenuri au avut de dovedit originea lor cehă, Deoarece în urma compromisului din anul 1867, ele s-au declarat de origine neamță, au fost nevoite să-si anuleze solicitarea.

Membrii consiliului au decis ca să pună disponibil castelul școlii civile, așa că între 1948-1951 era gimnaziu, din 1962 a fost și învățământ superior. In 1989 au renunțat la învățământul superior. Din binevoința sponzorilor străini au reușit să înbunătățească dotările. Atunci a fost numit Gimnaziul „Petőfi Sándor”, după care a devenit Liceul Teoretic „Petőfi Sándor”.

Proprietarii monumentului de artă și structura acestuia
 

Numărul și ordinea în registrul monumentelor de artă: 353, BH-II-m-B-01195

Contele Dietrichstein Ferenc János a fost naturalizat în 1742. Fiul lui deja era în Săcuieni și a întemeliat o agricultura dezvoltată. Între 1750 și 1760 a construit aripa sudică a castelului, în locul castelului Zolyomi. Între anii 1764 si 1768 a sprijinit radical construirea bisericii romano catolice.

In 1830 domeniul de la Săcuieni a devenit proprietatea contelul Stubenberg Gusztáv. El a contruit un hambar în stil clasicist, după care, în cumpăna dintre secole a restaurant castelul, al cărui lucrări s-au finalizat în 1906. Tot în acest timp a construit si aripa nord-estică.

Arhitectul vienez Victor Siedec s-a folosit intr-un mod uimitor de oblicitatea dealului, dearece fațada principală este fără etaj, dar privind de pe șoseaua principală, pare cu etaj.

După război în castel a funcționat școală, după care după 1989 până în 2008 era Liceul „Petőfi Sándor”,până cănd liceul s-a mutat într-o clădire nouă.

În vara anului 2010, primăria din Săcuieni a semnat un contract cu Fundația Sfântul Francisc, în sensul căruia primăria concesionează castelul pentru fundația pe o perioadă de 49 ani, în condiția în care acesta renovează și întrețin clădirea. În clădire se va înființa un cămin de copii.

Aripile castelului sunt în formă de L. În mijlocul fațadei principale a aripii de vest are un hol deschis. Geamurile fațadei principale sunt cu înhidere dreaptă. Clădirea are un singur palier, în patrea dinspre curte are un coridor boltit. Aripa nord-estică are unșprezece axe. Deasupra intrării principale se află blazonul familiei Dietrichstein. Cele două pătți ai porticului sunt decorate cu câte o coloană ionică.

De la intrarea principală în dreaptă se vede ce a mai rămas din grădina de iarnă din trecut. Fațada secundară din spate este etajată. În fața clădirii se află un parc dendrologic sălbatic, în care se pot vedea rămășițele unei fântâni decorat cu un vultur.

Construcția secundară: grânarul seniorial

Grânarul se află lângă biserica catolică, dealungul drumului care duce în centru. Contele Stubenberg Gusztáv l-a constrtuit în 1840 în stil clasicist. În 1840, Fényes Elek a scris următoarele despre grânar: “... este un castel seniorial de modă veche care seamănă cu o mănăstire.Grânarele noi de pe piață diferă de la acesta”. În anii 90, primăria a vândut-o. Au cărat acoperișul din grinzi de lemn, așa că acuma este deschis și se pierde într-un ritm rapid. 

Sursă: "A székelyhídi Stubenberg kastély turisztikai célú hasznosítása" , Bozsóky Erzsébet - Beatrix

Propunere de dezvoltare

Dacă aveţi unele păreri sau închipuiri privind dezvoltarea acestui monument, vă rugăm să ne împărtăşiţi ideile Dumneavoastră.
Aşteptăm propunerile de dezvoltare la următoarea adresă de e-mail: castel@pontweb.ro

Contact

Proprietatea Primăriei Săcuieni 

Adresa: Săcuieni Bihor, str. Libertății, nr. 1., cod postal: 417435, județul Bihor, România

Tel: +40259-352-194

Fax: +40259-352-195
 

Castelul este dat în folosinșă gratuită către Fundația Sfântul Francisc-Deva

Pagina de webwww.magnificat.ro

Președinte: Böjte Csaba  

Tel: +40254-214-873

 

 


Galerie


Castelul Stubenberg din Săcuieni Bihor Castelul Stubenberg din Săcuieni Bihor Castelul Stubenberg din Săcuieni Bihor Castelul Stubenberg din Săcuieni Bihor



Aşezare

 Adresa: Str. Irinyi János , Săcuieni Bihor, Irányítószám: 417435, Bihar megye, Románia.

Google maps 


View Larger Map

 
Fundația CommunitasFundația Communitas
Ministerul Culturii și Patrimoniului NaționalMinisterul Culturii și Patrimoniului Național
AFCNAFCN
transindextransindex
 
Copyright 2014 PONT